Fără umbre.

Și dacă totul ar fi perfect ce scop am mai avea?
Ce țeluri am mai avea?
Spre ce țărmuri am mai tinde?

Tot ce conteaza e sa fim originali.
Originali in glas, in spirit - originali in ganduri, in stil, in tot...
Conteaza sa fim unici.
Ce haz ar avea lumea daca toți am vrea sa imităm?
Sa fim niste umbre seci, care nu știu altceva decât sa urmeze niste criterii de „adaptare” automată.

M-am săturat de umbre.
Vreau prieteni ( prietene, mai clar ) ... m-am săturat de figuranți care știu doar sa aprobe mecanic orice belivernă spusă, pe care uneori nici măcar eu nu o cred îndeajuns.
M-am săturat de limitați emoțional.
Vreau ca cei din jur să mă ademeneasca cu lucruri interesante, pe baza cărora putem discuta, o-o-ore in șir, pe baza cărora ne putem contrazice, lucruri clare, concrete...
M-am săturat de cei ce nu fac diferența între informare si bârfă.
Pe care daca îi întrebi ce s-a întamplat ziua anterioara, încep sa îți înșire povesti fără capăt, fără esențial.

De ce am impresia ca sunt strânsa între acei patru pereți chiar și atunci când tot ce mă înconjoară sunt doar țevi de eșapament...
Cate intrebari, atâtea răspunsuri lipsă.

Un lucru e clar.
Nu mai vreau umbre.
Am deja una...

Realitatea sau teatru in acte si poezie

" who am i to say you love me "

Mi'o spui singur.

In clipa asta nu mai cred in nimic altceva decat in noi.

Nu mai vreau sa am parte de alte dezamagiri.

De ce as crede in ceva care apoi sa imi joace credinta in picioare?

De ce mi'ar trebuii asemenea persoane?

Nu m'am mai gandit de mult la trecut si nu are rost sa o fac acum.

Ce va fi va fi, si pot sa spun sincer ca ma sperie viitorul.

E ireversibil .

Zeci de coincidente si intamplari imi invadeaza capul si imi pun sute de semne de intrebare..

Caut raspunsuri la intrebari nepuse.

Stau si ma gandesc la fluturi...

La " Fluturasul " din mine.

A avut dreptate.

Sunt un fluture.

Rece dar cald. sobru dar copilaros...feminin dar dur... sunt un fluture... am fost o omida si am evoluat intr'o insecta cu piei diferte de la o zii la alta.

Ce simt?

Nu stiu.

Un amalgam de idei imi inunda creierul.

Emotii

Fapte

Idei...

Nu pot sa dorm

Vreau sa trec peste toate, dar ceva din mine imi spune ca degeaba... nu voi rezolva nimic...

Nimeni nu va venii sa isi ceara scuze, nimeni nu va simtii niciodata regret pentru cele facute.

Nimeni. Niciodata.

Degeaba ma simt dezamagita si disperata emotional...

As fi intins sute de pagini cu postul asta inainte de a ma apuca a’l scrie... acum nu imi mai vine nimic in minte. M’am pierdut.

Simt nevoia sa strig : Vreau acasa!

Vreau sa sterg tot cu buretele, sa o iau de la inceput.

Stiu. Pare ca dramatizez. Dar sincer, chiar asa ma simt. Neajutorata fata de tot ce ma asteapta.

Imi e frica de scoala, de familie, de mine pur si simplu.

Nu ma simt capabila sa fac anumite lucruri pe cae altii se asteapta sa le fac.

Imi e mai teama sa nu ii dezamagesc pe ei decat pe mine.

Si e absurd.

Rog!

M-am apucat de d-astea.

Ce face disperarea din om!

http://fotostars.eu/user.php?id=1898

Un 10 si raman recunoscatoare...

Multumtesc mult!

Zi de zi suntem tot mai diferiti.

Indiferent ca ma refer la prieteni, amici, rude sau...cel /cea de langa tine.

Ne comportam ca niste jucarii defecte.

Visam, visam, visam si tot visam la ziua de maine, dar nu gandim in prezent.

Vrem sa fim mai puternici, inghetam zambetul in coltul gurii ironic, si nu dam voie sentimentelor sa iasa la iveala.

Le tinem captive iar cand evadeaza ne inunda cu regrete.

Complicam lucruri simple fara sa ne dam seama.

Dam vina pe starea de spirit, anturaj sau piesa ascultata.

Timp pentru a regreta ceea ce facem gasim.

Insa pentru a fii fericiti o lasam pe alta data.

Suntem niste umbre.

Imbatranim sufletul desi suntem tineri.

„ Cotidianul ne sugruma „

Vedem totul in negru desi afara soarele straluceste pe cerul senin,

iar fulgii de zapada plutesc jucausi parca inedemnandu’ne la veselie.

Sunt doar o mana de praf presarata pe mobila veche a bunicii.

..

„ El poate e singurul ce poate
Sa-mi promita, sa ma minta ca o sa treaca toate „

Prietenii buni, ii simt departe, ii simt de parca ii stresez eu si toate ideile mele.

Ma doare sa simt ca ma indepartez de tot ce imi e drag.

Nu stiu daca este vina mea.

Poate ca ultimele luni m-au facut sa imi schimb din perceptii...sa vad oamenii si lucrurile altfel.

Poate nu mai sunt atat de „ superficiala „ in unele privinte dar am devenit astfel in altele.

Ma gandesc.

Poate eu am devenit mult mai irascibila si greu de multumit datorita spatiului in care ma simt captiva?

Ma imbarbateaza gandul ca atunci cand am momente dificile, in gand imi apare privirea acelei persoane, care imi da curaj si ma ambitioneaza.

Simt ca as dezamagi-o daca nu as trece peste toate cu fruntea sus, daca as ceda.

Vreau sa fiu in locul unde ma simt total rupta de realitate.

Imi vreau inapoi portia de energie, de a rade cu pofta.

Voi lasa o lacrima sa imi scape si imi voi aminti de tot ce a fost frumos.

Vom trai momente si mai frumoase impreuna.

Tot ce simt e doar dor.

Ascult Gary Jules si simt cum iar intru in starea aia de rahat din care ieri nu am putut iesi.

Stau si ma uit in oglinda...sunt schimbata? Nu.

Mi se incalzesc brusc ochii; iar doua bobite fierbinti si sarate se joaca pe obrazul meu.

Le privesc, gandindu'ma de ce s-au scurs.

Aiurea.

De ce nu au stat la locul lor si de ce nu pot sa inceteze sa se mai joace !?

De ce nu sunt serioase cand trebuie si de ce isi cheama prietenele !?

Nu ma simt bine. Imi e frig.

Afara totul e mai alb decat coala mea alba, care asteapta sa o atinga mina creionului.

E un alb orbitor si ma sperie.

Visez la clipele care astept sa vina, si care nu se grabesc de loc.

Zilele trec parca din ce in ce mai incet cu cat dorul meu creste neincetat.

Vreau un loc unde numai eu sa fiu.

Dar nu o camera sobra cu pereti inghetati, cu fereastra decorata cu flori de gheata;

cu un calorifer fierbinte, dar care e prea zgarcit pentru a-mi da si mie caldura.

Un calorifer care nu imi poate da caldura de care am nevoie acum.

Pe birou, carti aruncate.

Carti pe care de 2 zile incerc sa le deschid,

din care rasfoiesc 2 pagini si apoi le trantesc, dtestandu-le.

3 portocale sunt langa pat. Miroase a iarna, se spune ca au venit sarbatorile.

Unde sunt? Unde sunt cozonacii bunicii? Unde sunt colindatorii? Unde? Unde?

Lacrimile jucause nu ma lasa.

Stau si ma uit la ele. Ce fericite sunt!

...cred.