Fără umbre.

Și dacă totul ar fi perfect ce scop am mai avea?
Ce țeluri am mai avea?
Spre ce țărmuri am mai tinde?

Tot ce conteaza e sa fim originali.
Originali in glas, in spirit - originali in ganduri, in stil, in tot...
Conteaza sa fim unici.
Ce haz ar avea lumea daca toți am vrea sa imităm?
Sa fim niste umbre seci, care nu știu altceva decât sa urmeze niste criterii de „adaptare” automată.

M-am săturat de umbre.
Vreau prieteni ( prietene, mai clar ) ... m-am săturat de figuranți care știu doar sa aprobe mecanic orice belivernă spusă, pe care uneori nici măcar eu nu o cred îndeajuns.
M-am săturat de limitați emoțional.
Vreau ca cei din jur să mă ademeneasca cu lucruri interesante, pe baza cărora putem discuta, o-o-ore in șir, pe baza cărora ne putem contrazice, lucruri clare, concrete...
M-am săturat de cei ce nu fac diferența între informare si bârfă.
Pe care daca îi întrebi ce s-a întamplat ziua anterioara, încep sa îți înșire povesti fără capăt, fără esențial.

De ce am impresia ca sunt strânsa între acei patru pereți chiar și atunci când tot ce mă înconjoară sunt doar țevi de eșapament...
Cate intrebari, atâtea răspunsuri lipsă.

Un lucru e clar.
Nu mai vreau umbre.
Am deja una...