Ce simt?

Nu stiu.

Un amalgam de idei imi inunda creierul.

Emotii

Fapte

Idei...

Nu pot sa dorm

Vreau sa trec peste toate, dar ceva din mine imi spune ca degeaba... nu voi rezolva nimic...

Nimeni nu va venii sa isi ceara scuze, nimeni nu va simtii niciodata regret pentru cele facute.

Nimeni. Niciodata.

Degeaba ma simt dezamagita si disperata emotional...

As fi intins sute de pagini cu postul asta inainte de a ma apuca a’l scrie... acum nu imi mai vine nimic in minte. M’am pierdut.

Simt nevoia sa strig : Vreau acasa!

Vreau sa sterg tot cu buretele, sa o iau de la inceput.

Stiu. Pare ca dramatizez. Dar sincer, chiar asa ma simt. Neajutorata fata de tot ce ma asteapta.

Imi e frica de scoala, de familie, de mine pur si simplu.

Nu ma simt capabila sa fac anumite lucruri pe cae altii se asteapta sa le fac.

Imi e mai teama sa nu ii dezamagesc pe ei decat pe mine.

Si e absurd.